| 1.
|
CIUB'UC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s.n. 1. Pipă (orientală) cu ţeava lungă. ♦ Teavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau câstig ilicit. - Din tc. cubuk.
Sursă
: DEX'98
(44207)
- hai |
| |
| 2.
|
CIUB'UC s. (TEHN.) ciubucar, lambar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.)
Sursă
: Sinonime
(177375)
- siveco |
| |
| 3.
|
ciub'uc (pipă, ornament) s. n., pl. ciub'uci
Sursă
: DOR
(232699)
- siveco |
| |
| 4.
|
ciub'uc (bacsis) s. n., pl. ciubuc'uri
Sursă
: DOR
(232700)
- siveco |
| |
| 5.
|
CIUB'U//C2 ~ce n. 1) Pipă de tip oriental cu tub lung. ◊ A trage din ~ a fuma. 2) Ornament în relief la un perete sau la o fereastră. /<turc. cubuk
Sursă
: NODEX
(328079)
- siveco |
| |
| 6.
|
CIUB'UC1 ~uri n. pop. Câstig obţinut fără muncă; venit ilicit; bacsis. A da ~. A face ~uri. /<turc. cubuk
Sursă
: NODEX
(328078)
- siveco |
| |
|
|